E frumos atunci cand ai prieteni speciali langa tine si primesti un altfel de cadou.Carmen si Gabi au avut parte de un asemenea cadou din partea unor oameni foarte faini si dragi mie, Adela si Razvan, care apar si intr-o postare de pe blog, in rolul de nasi.Cadoul a constat intr-o sedinta foto de maternitate, la care am spus prezent imediat, pentru ca ce poate fi mai fain decat sa creezi amintiri despre un moment care preceda o minune.Mai jos aveti povestea unei zile de toamna cu Gabi, Carmen si a ei burtica, enjoy!
Carmen, Gabi, ma bucur ca ne-am cunoscut si imi doresc ca cea mica sa vada la un moment dat postarea asta, va imbratisez!
Cu drag,
Stefan!
„Orice zi mi se începe prin această spovedanie către tine, prin această rugăciune către iubita mea, care-mi aduce noroc şi mă înseninează” – Nicolae Iorga a cucerit-o pe soţia sa Catinca cu 129 de scrisori de dragoste, continuand să-i scrie soţiei cuvinte de dor şi în timpul celor aproape patru decenii de căsnicie.Imi este dor de perioada in care internetul nu exista, in care vestile le aflai prin intermediul scrisorilor, cand mana iti tremura deschizand plicul primit de la omul drag, cand puteai doar sa visezi ce gandeste celelalt, nu sa vezi pe facebook.Imi este ciuda ca nu am putut prinde aceea perioada alaturi de sotia mea, omul care astazi ma suporta si intregeste(probabil as fi fost mai usor de suportat daca nu ar fi existat internetul), traim in secolul vitezei, care pe langa lucruri bune aduce si foarte multa instrainare, uitam sa mai fim romantici, uitam sa iubim lucrurile simple, uitam sa fim noi!
Postarea de astazi are foarte mare legatura cu gandurile mele de mai sus, Andreea si Alex sunt exceptia secolului in care traim, sunt parca veniti din trecut, atunci cand a-ti arata sentimentele si emotiile nu era rusinos ci mai degraba o virtute(sa fie oare de vina faptul ca ei muncesc si locuiesc in Austria??).Lacrimile lui Alex cand isi vede pentru prima data iubita imbracata in rochia de mireasa, emotia profunda a tatalui care isi vede fiica maritandu-se, imbratisarile pline de trairi ale fratelui, fericirea sincera a prietenilor care le-au fost alaturi, sunt ingredientele pe care mi-as dori sa le intalnesc la fiecare nunta.La intalnire mi-au povestit cum s-au cunoscut, stiu ca este foarte personal pentru ei asa ca nu imi permit sa divulg dar va spun ca de atunci am simtit ca va fi “altfel”acesta nunta.Desfasurarea evenimentului a fost perfecta, asta pentru ca fetele de la Creatorii de Nunti au avut grija ca totul sa fie asa cum si-au dorit cei doi iar pentru distractia de la party responsabili au fost cei de la Trupa Zero, una dintre formatiile mele preferate.Este primul eveniment unde am fost insotit de fetele mele care au avut prilejul sa viziteze Braila cat timp eu munceam, pentru asta le multumesc celor doi ca au fost draguti si au acceptat sa am familia alaturi.Si pentru ca vorbele nu pot suplini faptele, va las sa va bucurati de cadrele mele favorite de la acest eveniment, faptul ca am ales sa postez multe cadre alb-negru, este din simplul motiv ca imi doresc sa vedeti si sa simtiti dincolo de culori, enjoy!
Andreea, Alex, faptul ca am avut doua momente in timpul zilei in care ochii mi s-au impaienjenit de emotie, spune tot despre cum am trait alaturi de voi un weekend fain din iulie, iar pentru asta va multumesc din suflet! Mi-as fi dorit sa fiu alaturi de voi cand vedeti aceasta postare, dar cu siguranta ne vom intalni cand voi ajunge prin Viena, va imbratisez cu drag, sa fiti iubiti si sa va iubiti!
Cu emotie,
Stefan
Aceasta postare trebuia sa fie online deja de cateva zile, din pacate o puternica viroza ma iubeste de aproximativ 1 saptamana, intre timp am mai fotografiat o nunta unde am crezut la un moment dat ca o sa lesin, din fericire am reusit sa rezist ajutat de multe pastile si apa.Acum sunt cat de cat pe picioare, incep sa recuperez zilele pierdute, doar ca am imbolnavit toata familia si cum eu sunt singurul fara febra, trebuie sa am grija si de fetele mele. Mi-am dat seama ce fragili si neputinciosi suntem atunci cand ne loveste o simpla raceala, iar faptul ca pe mine m-a lovit chiar inaintea unui eveniment a fost destul de tricky.
Revenind la protagonistii postarii de astazi, pe Georgiana si Luca i-am intalnit acum 1 an la nunta Mihaelei si a lui Florent, atunci m-au rugat sa le fac o fotografie, peste cateva luni contactandu-ma sa documentez doua evenimente foarte importante pentru ei, nunta si botezul micutului Pietro.Evenimentul s-a desfasurat la Palatul Mogosoaia, Georgiana si-a dorit o nunta simpla dar si dinamica in acelasi timp, nu si-a dorit celebrele traditii, in schimb, a organizat un concurs pentru cei prezenti, un contest desfasurat prin gradinile palatului care a ajutat invitatii sa ii cunoasca un pic mai bine pe cei doi.Georgiana si Luca sunt facuti unul pentru celelalt, nu stiu daca este si din cauza faptului ca el este italian si ea romanca, dar putini oameni am intalnit sa fie atat de compatibili, stiu ca suna a cliseu, dar va rog, credeti-ma pe cuvant, sunt 2 in 1 oamenii astia si asta o spun dupa ce am petrecut cu ei o zi si o noapte, fotografiindu-le toate miscarile.La scurt timp dupa nunta, am fost impreuna la Cazanele Dunarii, unde ne-am jucat intr-un After Wedding care mie mi-a placut maxim, ce a iesit, veti vedea curand intr-o noua postare, pana atunci, va invit sa vedeti o poveste faina cu oameni faini: o romanca, un italian si piticul lor.
La acest eveniment am fost ajutat de Mirela Craciun care a facut o treaba foarte buna si careia ii multumesc.
Georgiana, Luca, sper ca aceasta postare sa va gaseasca sanatosi si voiosi, ma bucur ca v-am cunoscut si sper sa ne revedem cand ajungeti prin tara, big hugs !
Cu drag,
Stefan
Fiecare dintre noi are cel putin o fobie, a mea a fost ce a zburatului cu avionul, ca sa intelegeti cat de panicat am fost, va spun doar ca nu am dormit noaptea in care am aflat ca voi zbura pentru sedinta foto a Alexandrei si a lui Paul, iar asta se intampla cu 3 luni inainte de zborul propriu-zis.Timpul a trecut si uite-ma pe mine asteptand-o pe Alexandra in fata aeroportului, fumand tigara de la tigara, asteptand sa zbor spre Timisoara unde urma sa ne intalnim cu Paul si sa indreptam spre Budapesta.Alexandra a fost foarte draguta, m-a tinut de vorba pe tot parcursul zborului, nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul, tot ce imi doresc acum este sa zbor din nou.
Timisoara este un oras WOW, astfel incat am hotarat impreuna sa sacrificam o ora din somnul de dimineata, sa facem cateva fotografii la rasarit si sa plecam spre Budapesta catre amiaza.A fost un tur de forta, eram terminati toti 3 la intoarcerea din Budapesta dar a meritat cu varf si indesat efortul, m-am simtit tanar din nou si am ramas toti trei cu niste amintiri tare faine.Impartasesc cu voi mai jos, Timisoara la rasarit si Budapesta la apus, asa cum am vazut-o si simtit-o noi .
Alexandra, Paul, va imbratisez si sper sa ne revedem cat mai curand!
Cu drag,
Stefan
“Uneori , uneori, am impresia ca oamenii mari uita ce ne dorim noi, copiii, cu adevarat.Noi, daca avem atentie si iubire suntem cei mai fericiti de pe pamant”
Intr-adevar uitam de cele mai multe ori ca familia este cea mai importanta, am devenit niste workaholici, multi dintre noi obsedati de bani si faima, dar la final, bucuria si linistea o regasesti doar impreuna cu familia :). Nu stiu cati dintre voi stiti aceasta melodie,este a celor de la Gasca Zurli, eu o ascult de cel putin 7-8 ori pe zi si aproape de fiecare data ma ridic de la calculator, las totul balta incep sa o cant si dansez impreuna cu Eva si Carla.
Postarea de astazi este despre doi medici, Cristina si Alex , Cristina este acel gen de persoana careia ii place sa fie in control of everything, dar in acelasi timp este o persoana foarte sensibila, nu isi ascunde emotiile si este extrem de mega topita dupa Alex :D, iar Alex, ei Alex este acel gen de tanar la inceput de drum, este foarte atent la absolut tot din jurul sau, foarte meticulos dar in special foarte atent cu Cristina si nevoile ei, in esenta, se completeaza al naibii de bine.Tot evenimentul s-a desfasurat la Clubul Diplomatic, o locatie foarte faina, ceremoniile au avut loc in aer liber, din pacate nu au avut timp in ziua nuntii pentru sedinta foto, dar vom avea o sedinta after wedding pe care abia o astept, cei de la Special Guest Orchestra s-au ocupat de partea muzicala a evenimentului si puteti vedea in fotografiile de mai jos daca au avut succes sau nu 🙂
Cristina, Alex, versurile de mai jos cred ca vi se potrivesc foarte bine, ma bucur ca ne-am intalnit si abia astept sa ne revedem la sedinta foto, va imbratisez !
“Sa fugim in lungul cerului,
S-adormim in umbra vantului
Si sa nu dam seama nimanui,
Haihui.”
Cu drag,
Stefan
Mi-am promis ca voi incerca sa postez la cel mult 2 saptamani o nunta noua pe blog, evident, nu am reusit dar am motive intemeiate.Ne-am luat pisica 🙂 si atunci cand ai un copil mic si o pisica, lucrurile devin mult mai funny dar iti si rapesc mult mai mult timp.Acum suntem in stadiul in care Eva si Carla sunt foarte fericite iar eu sunt foarte zgariat, dar este ok ne acomodam unii cu ceilalti.
De mic mi-a placut sa calatoresc, mama m-a impins spre acest “hobby” probabil si vrand sa scape de mine 2-3 saptamani pe an, ma trimitea in tot felul de expeditii pe munte impreuna cu colegii de scoala, aveam chiar si un nume de exploratori -Temerarii :).Marele meu noroc s-a numit profesoara de sport din scoala generala – Uca Marinescu, cea care organiza aceste expeditii pe munte si care este in mare masura responsabila pentru dragostea mea de a pleca hai hui.
Revenind la postarea de astazi, nunta a avut loc in Campina, un oras la munte :), cu oameni faini si primitori, a fost prima mea vizita in Campina si cu siguranta nu va fi si ultima, a fost o nunta draguta cu oameni draguti, un pic cam multa muzica populara pentru gustul meu, dar cred ca asa e la Campina :). Ceea ce m-a bucurat a fost ca Diana si Gabi au avut 100% incredere in mine, au facut totul asa cum am stabilit, au avut grija sa nu imi lipseasca nimic, iar pentru asta le multumesc din suflet.La acest eveniment am fost ajutat de Alex de la Lens of Alex , care a facut o treaba foarte buna, Alex iti multumesc tare mult.
Diana , Gabi, sper ca peste ceva timp, cand va veti uita impreuna cu copiii la aceste fotografii, sa zambiti si sa retraiti aceasta zi minunata pentru voi, va imbratisez sa ne revedem cu bine!
oarte
Fiecare am avut in viata momente mai bune sau mai putin bune, intamplari mai fericite sau mai putin fericite, perioade pe care am vrea sa le retraim sau perioade pe care am vrea sa le uitam.
De fiecare data cand imi aduc aminte de liceu, imi aduc aminte cu drag de una dintre perioadele vietii mele pe care le-as retrai oricand, eram acei nebuni adolescenti pentru care nimic nu era imposibil, care plecau si veneau acasa cand oboseau.Acum, asa cum ne-am dorit, ne-am maturizat si va spun sincer, nu stiu daca este asa fain pe cum credeam ca va fi atunci cand aveam 14-15 ani :).Dar trecand peste toate, pentru mine in viata asta cel mai mult a contat familia si prietenii, acei prieteni cu care poate nu vorbesti zilnic , nu va vedeti in fiecare saptamana, dar atunci cand vorbiti sau va vedeti, nu va mai saturati de povestit :).Dragos este unul din acei prieteni, fost coleg de liceu in Spiru Haret, primul care a vorbit cu mine atunci cand am intrat in clasa, un fel de stie tot si pe toti dar in sensul bun, Laura, sotia lui, este ceea ce il completeaza si sunt atat de faini impreuna.Mai este un pic si vor fi 3 sunt practic pe ultima suta si am tinut foarte tare sa postez aceasta sedinta foto cu ei inainte sa se intample minunea.Va las mai jos sa ii cunoasteti pe Dragos si pe Laura, prietenii mei dragi si sa le tineti pumnii stransi pentru ceea ce va urma in urmatoarele saptamani.
Laura, Dragos, abia astept sa ma sunati sa imi spuneti ca sunteti 3, stiu cat de mult v-ati dorit inca un membru in familia voastra frumoasa, va imbratisez cu drag si impreuna cu Kriss, Eva si Carla va tinem pumnii stransi stransi.
Cu drag,
Stefan
There are certain moments in life when situations or people can influence your way of looking at or doing things; you can change something you do just because “that’s what people do” into something you do for your other self.
Last night I came back from the second edition of Weddcamp Romania, a place where, besides extraordinary speakers, I’ve reunited with old and dear friends, whom I don’t have the chance to see almost at all during the year, even though we live in the same grey city. I have always admired those who travel, who leave everything behind and go to see the world, I miss wondering without any pre-established itinerary and come back tired but “rich.” Alina and Johannes called their blog: “Wherever we are in this world“, you can watch their adventures and I promise you there’s a lot to see and visualize :); until then, their adventure in Bucharest can be seen below.
You can never turn back the time, memories will fade as years go by, we will grow old and senile :D, but when we look at the adventures of our lives through the photos, I’m sure we will smile and be happy.
Alina, Johannes, may you have beautiful adventures together ahead, you deserve it.
With love,
Stefan
Ps: At this at this photo shoot I was helped by Alex who proved to be very helpful, Alex thank you very much!
Long time no see, sa stiti ca nu am stat degeaba, ba chiar am muncit foarte mult in aceasta primavara si urmeaza o vara plina de evenimente faine cu oameni frumosi si cu postari asemenea.
Postarea de astazi este despre Cristina si Bogdan, o mamica si un tatic altfel,de ce spun altfel, pentru ca a trecut ceva timp de cand nu am mai intalnit doi oameni in pragul cununiei civile, atat de relaxati si linistiti.Cu ei nu am apucat sa ma intalnesc inainte de eveniment dar de cand am discutat telefonic cu Bogdan si mi-a povestit cum o sa se desfasoare ziua ,ca va fi o ceremonie civila relaxata, in tenisi,nimic formal, am stiut ca nu trebuie sa ratez acest eveniment.Mai jos va impartasesc ziua lor, asa cum am vazut-o si simtit-o eu, enjoy!
Cristina, Bogdan, va multumesc ca ati avut incredere in mine, sunt convins ca o sa va reintalnesc la fel de veseli, optimismul si fericirea voastra este molipsitoare, va imbratisez!
Cu drag,
Stefan
Prima sedinta foto din acest an i-a avut ca protagonisti pe Anca si Mircea.Initial,aceasta sedinta foto o gandisem pentru iarna dar pentru ca nu am reusit sa ne sincronizam cu ninsorile din Bucuresti, am hotarat impreuna sa o facem in primavara si nu cred ca a fost o idee rea :).A fost o premiera si pentru mine aceasta sedinta foto pentru ca a fost prima la care am fost ajutat de sotia mea, iar atunci cand faci lucrurile in familie totul iese mult mai fain.Anca si Mircea sunt doi oameni extraordinari de faini si de calzi alaturi de care ne-am plimbat, ne-am distrat,ne-am pozat si am legat o prietenie frumoasa, abia astept nunta din septembrie :).Povestea plimbarii noastre foto o regasiti mai jos, enjoy!
Anca, Mircea stiu ca a fost o experienta noua pentru voi aceasta sedinta foto, imi doresc sa va placa ce a iesit la fel de tare cum imi place si mie !
Ne revedem in curand !
Cu drag,
Stefan si Kriss
A inceput un nou an, un an care se anunta mai greu decat cel precedent, dar sunt sigur ca va fi cel putin la fel de frumos,cuplurile cu care am semnat pana acum sunt minunate si abia astept sa lucrez cu ei, sunt sigur ca va fi o experienta de neuitat pentru toti cei implicati.Din pacate am ramas un pic in urma cu predatul si vreau sa le multumesc din suflet mirilor mei pentru rabdarea cu care asteapta materialele, sunt sigur ca va merita:)
Postarea de astazi este despre un ardelean si o ploiesteanca , Alexandra si Paul, ati facut cunostinta cu ei in postare de aici, un mix perfect intre calmul lui Paul si energia Alexandrei.Cei doi au o relatie speciala, Paul calatoreste foarte mult prin tara, el fiind originar din Timisoara, iar Alexandra locuieste si lucreaza in Bucuresti, nu foarte multe relatii rezista din cauza distantei, dar a lor nu numai ca a rezistat dar infloreste pe zi ce trece.Nunta a avut loc in Ploiesti,orasul natal al Alexandrei, a fost un eveniment plin de momente funny,emotionante, o zi in care Alexandra si Paul si-au trait emotiile si s-au distrat alaturi de prieteni veniti din toate colturile tarii.Mai jos aveti povestea nuntii Alexandrei si a lui Paul asa cum am trait-o si fotografiat-o eu 🙂
Alexandra ,Paul, vreau sa va multumesc in primul rand pentru increderea pe care mi-ati acordat-o,pentru felul in care ati avut grija sa imi pot face treaba in ziua nuntii, m-am simtit special langa voi, va doresc sa ramaneti acel ying si yang perfect si abia astept sa ne revedem cu ocazia sedintei After Wedding.
Cu drag,
Stefan
Postarea de astazi incheie un an atat de plin si minunat pentru mine, un an in care am cunoscut oameni deosebiti, oameni care m-au “hranit” sufleteste cu bunatatea si caldura lor, oameni pe care poate, nu i-as fi cunoscut in alte imprejurari, de asta sunt atat de recunoscator meseriei mele de fotograf si celor care imi sunt alaturi pe acest drum uneori atat de greu, in primul rand sotiei -Cristina fara de care nu as fi reusit sa ajung pana aici si care ma sustine neconditionat in tot ceea ce fac, comorilor mele -Eva si Carla, dar si colegilor fotografi care s-au dovedit a fi si niste prieteni de nadejde ajutandu-ma fiecare asa cum au putut sa ajung pana aici – Marian, Marius, Vali, Mihai .
Revenind la protagonistii de astazi – Misha si Flo,au avut o nunta faina,Misha s-a ocupat de tot ce a insemnat organizare, Flo a ajutat-o cat a putut de mult, in rest s-a conformat.Mi-a fost teama ca va fi foarte stresata in ziua nuntii, lucru care putea afecta starea generala a celorlalti, inclusiv a mea.Din fericire pe Misha, cu care vorbisem la telefon inainte cu 1-2 zile si parea foarte agitata avand inca multe de rezolvat, am regasit-o in ziua nuntii alt om,relaxata,fericita, nerabdatoare.Barbatii in general nu au nici un stres :), asa ca Flo a completat foarte bine tabloul acestei nunti faine.In continuare puteti vedea povestea lor frumoasa prin prisma unor cadre tare dragi mie! Sarbatori Fericite si Linistite !
Misha, Flo, va multumesc pentru increderea pe care mi-ati acordat-o, m-am simtit minunat la nunta voastra si abia astept sa ne revedem in primavara pentru sedinta trash the dress.Felicitari maxime (stiti voi pentru ce!) si Sarbatori Fericite dragilor!
Cu drag,
Stefan
Aceasta postare este despre doi oameni frumosi, Iulia si Mircea, care au hotarat sa-si organizeze nunta de vis intr-o zi linistita de toamna.Cand spun de vis, nu ma refer la opulenta, ma refer la o desfasurare relaxanta a evenimentelor pe parcursul zilei, un band de exceptie si o petrecere foarte foarte tare.Inca de la prima intalnire m-au impresionat cu naturaletea lor si cu caldura sufleteasca pe care o emanau si dupa ce mi-au povestit cum vad ei ziua nuntii, locatia aleasa –Studiourile Media Pro si bandul- Trupa ASHA, mi-am dat seama ca va fi o nunta pe care trebuie sa o pozez.Intre cei doi exista o chimie si o completare reciproca incredibila, Mircea este tipul mai serios dar care atunci cand este langa Iulia, devine foarte glumet si relaxat, iar Iulia, ohh, Iulia este genul de om care rade mereu cu gura pana la urechi.Ca sa va convingeti , va invit sa vedeti povestea unei nunti zambarete in imaginile de mai jos.
Iulia, Mircea, voi stiti cat de mult va apreciez, m-am simtit extraordinar la nunta voastra,va multumesc pentru caldura cu care m-ati primit ,grija si atentia pe care mi-ati acordat-o si sper din tot sufletul ca imaginile de mai jos sa va placa cel putin la fel de mult cum imi plac mie.
2016 a fost pentru mine un an cu foarte multe nunti in afara Bucurestiului,mi-a placut de mic sa calatoresc,mama a avut grija sa ma trimita in toate taberele posibile in tara, astfel incat, chiar daca a fost destul de obositor, mi-a placut sa vad sau sa revad diferite zone ale tarii.In primul weekend din aceasta toamna, gazda mi-a fost Focsaniul, capitala judetului Vrancea.Se spune ca numele orasului Focșani ar putea proveni de la numele familiei Focșa, „moldoveni buni și drepți din vremea lui Ștefan cel Mare”.Revenind la dragii mei moldoveni prezenti in postarea de astazi,Catalina si Ionut, v-am facut cunostinta cu ei cu ocazia sedintei de logodna din primavara acestui an, au ramas aceeasi copii frumosi care profita de fiecare moment sa se soarba din priviri ca la prima intalnire.A fost o experienta inedita pentru mine sa fotografiez nunta unor colegi si prieteni, mai ales ca m-au lasat sa fac absolut tot ce mi-a trecut prin cap iar asta pentru un fotograf, este ideal.Mai jos am ales cateva cadre sa vedeti si voi ce nunta faina au avut Catalina si Ionut.
Catalina, Ionut, va multumesc din suflet pentru ocazia de a fi alaturi de voi, pentru ospitalitatea si caldura cu care m-ati primit, voi stiti ca imi sunteti tare dragi si sper sa ne reintalnim cat mai curand, sa povestim, la o cafea!Sper sa va placa cadrele pe care le-am ales pentru aceasta postare, va imbratisez!
Cu drag,
Stefan
